Am obosit...

Am obosit sa mai sper, sa astept si sa ma mint singura. Am obosit sa fiu nevoita sa deschid dimineata ochii stiind ca v-a fi doar o zi in care ma v-a durea din nou. Am obosit sa ma doara inima, sa respir greu si sa am ochii in lacrimi. Am obosit sa aud critici si ca altii nu sunt mandrii de mine. Am obosit sa aud alte voci in cap care doar ma critica, am obosit.

M-am saturat sa dorm multe ore dar sa ma trezesc la fel de obosita. M-am saturat sa prefer sa dorm pentru ca visele sunt mai frumoase decat realitatea. Cand realitatea pare frumoasa primesc palme, pumni si picioare....

Am obosit..

Adolescenta si 2016

      E din nou tarziu si mi-a venit brusc o idee pentru blog asa ca am profitat de moment si am luat laptopul in brate si scriu aceste randuri. Ieri am distribuit pe Facebookul meu o postare a unei mamici disperate care si-a pierdut fetita iar acum ma uitam sa vad daca a fost gasita. Multumim lui Dumnezeu fetita este acasa teafara dar un comentariu mi-a atras atentia: "Dacă nu erea băiatu meu altfel se ducea să se omoare". Asta m-a facut sa imi amintesc de perioada cand aveam astfel de ganduri. Da, am avut si astfel de ganduri "adolescentine", le pot numii. Dar ii multumesc iubitului meu si lui Dumnezeu ca au fost alaturi de mine in acele momente si acum le-am depasit.Povestesc cu mandrie despre adolescenta mea deoarece altii pot invata din ea si in continuare invat eu din ea. 
      Anul 2015 a fost unul dintre cei mai critici ani din viata mea. Un an in care am invatat multe. De exemplu am invatat ca sunt mai importanta decat altii, am invatat sa ma concentrez doar pe persoanele care imi sunt alaturi restul sunt pe locul doi, am invatat sa imi ascult inima iar daca voi gresii sa imi asum ceea ce am ales si cel mai important lucru a fost ca am castigat doua persoane. Am invatat sa o cunosc pe mama, sa aflu de ce s-au intamplat anumite lucruri, am incercat sa o inteleg si o inteleg. A doua persoana este iubitul meu, chiar daca la un moment dat am dat dovada ca sunt o persoana slaba dar el nu m-a lasat nici in acel moment sa cad. Au fost momente dificile, stres mai ales ca au fost probleme de familie dar am invatat sa imi asum ceea ce spun si fac. Am dreptul sa ma cunosc ca persoana si asta am inceput sa fac inca din 2015 si voi continua si in 2016.
       Probabil nu s-a inteles ce legatura are gandul de sinucidere cu ceea ce am scris in aliniatul precedent ei bine, vreau sa spun ca oricat de neagra pare adolescenta la un moment dat incepeti sa vedeti altfel lucrurile. Imi amintesc anumite greutati incepand cu o mica cearta, stres, continua cearta si m-ai stresata, cosmaruri apoi teama pana intr-un punct apoi negrul din fata ochilor se dizolva incet si simteam ca pot trece peste. Fetelor prin oricate momente complicate treceti credeti-ma o sa fie bine. Am fost exact ca voi... nu vedeam nici un viitor, nu ma vedeam in viitor iar acum sunt o fata plina de vise.
  Voi incheia aceasta postare cu o lista pentru 2016.
1. Vreau sa imi iau toate examenele ( trebuie sa renunt la lenea asta cumva)
2. Vreau sa imi vad bunicii si prietenii din copilarie ( anul asta TREBUIE sa merg in Romania)
3. Vreau sa merg in excursie linistita undeva sa ma recreez ( am nevoie.. )

Este o lista scurta dar sunt cele mai importante lucruri pentru mine restul, astept sa ma surprinda viata. V-am lasat cu o poza ca poate va era dor de mine :D.  O noapte/zi placuta in continuare!

Tocmai am realizat ca nu prea am poze noi de cand cu cosurile astea cam evit sa fac poze :)).

Copiii

     Am revenit si eu pe blog dupa o vara zbuciumata in care am avut de invatat multe despre mine si despre ce imi doresc. Am aflat multe lucruri care imi erau ascunse si am invatat sa imi ascult inima. Am reusit sa cunosc persoana de langa mine mai bine si am invatat ca nu trebuie sa fi perfect ci pur si simplu trebuie sa iti asculti inima. Intr-un final totul iese la iveala si daca vei fi trist dupa sa nu uiti ca ai fost fericit pana acum. Trebuie sa recunosc ca a fost o vara groaznica care ma face sa sper la tot ce e mai bun in viitor. Cel mai important lucru pe care l-am invatat este ca mama e mereu acolo langa tine chiar daca tu nu "o vezi". Am invatat ca daca toata lumea te lasa mama e mereu acolo sa te incurajeze.
    Dupa toata perioada asta groaznica am primit vestea ca am intrat la facultate aici in Malmö exact unde imi doream. Toata lumea era fericita iar parintilor le-au dat lacrimile cand au aflat vestea. Pentru mine nu era mare lucru si chiar ma miram ce e atata tam tam pentru acest lucru. Stiu foarte bine ca pana nu o termin va exista mereu mi se va spune "stai sa vedem daca o si termina".Sincer imi e si teama sa spun cum este pentru a nu se crede cine stie ce asa ca spun scurt "a fost bine". Sunt sigura ca ma voi bucura cand ma voi vedea cu diploma in mana si trebuie sa recunosc este o provocare deoarece sunt diferite varste cu experiente diferite iar eu sunt printre cei mai tineri. Va fi o provocare dar dupa ce voi lupta ma voi simti de 100 de ori mai bine. Probabil unii din voi se intreaba la ce facultate am intrat, ei bine voi scrie despre asta in alta postare in care voi explica si de ce am ales invatamantul.
    Sa revenim, trebuie neaparat sa scriu despre ultimele 4 zile in care am invatat cat nu am reusit sa invat in 19 ani de zile de la nici o persoana din jur. In aceste 4 zile am avut practica la o scoala superba din Bjärred ( Bjärrehovskolan). Aceasta scoala este plina de copii bine crescuti, copii de toate felurile, copii care m-au invatat lucruri pe care nu le-am invatat in 19 ani de zile. In aceste 4 zile am avut posibilitatea sa invat cum se simte un profesor in diferite clase in diferite ipostaze. Dar el mai important este ca am invatat cum ma simt printre copii. Ce superbi sunt cei mici! Cel mai mult m-am indragostit de clasa a 7-a in care chiar mi-am facut o prietena. Cand ma vede pe hol ma saluta de fiecare data. Ce frumos mi se pare sa fi recunoscut dupa cateva zile. Asta imi doresc sa fac pe viitor!
   Dupa 4 zile obositoare trebuie sa recunosc azi ma odihnesc putin dar dupa masa trebuie sa ma intorc din nou in banca cu mari emotii deoarece in 7 octombrie am primul examen. Doamne ajuta! Acum am o ambitie enorma de a face niste copii fericiti pe viitor. Ma simt datoare sa le ofer tot ce am mai bun si sa lupt pentru ei. Nu vreau sa las nici un adult (plictisitor cum zic eu) sa stea intre fericirea mea si nevoia copiilor. Trebuie sa recunosc ca zambeam tot timpul, acel zambet sincer plin de adrenalina si fericire pe care il aveam cand eram copil. Ii iubesc!

"Buna, ce faci? ma auzi? ma aude cineva?"

        Cred ca ar trebuii sa incep prin a imi cere iertare ca nu am mai scris demult. Defapt nu, deoarece sunt sigura ca vor mai trece cateva saptamani/ luni pana voi scrie din nou. Nu vreau sa incerc sa ma scuz dar chiar nu am nici o idee ce as putea scrie. Nu mi-ar placea ca acest blog sa devina unul plictisitor care contine maxim 2 propozitii in fiecare postare. Acest blog l-am facut pentru a imi asterne gandurile si parerile undeva. Desigur poate multi ar spune ca ar fi fost mai bine sa scriu aceste lucruri intr-un jurnal si sa nu il fac public, dar probabil printre cititorii mei ( daca exista unul ) se afla cineva care se regaseste prin intamplarile mele.
        In blogul de astazi m-am gandit sa scriu despre ceea ce am mai facut si mai exact despre perioada din ulimul semestru de liceu clasa a 12-a. Mai bine spus despre perioada prin care trec eu in ultimul semestru din liceu. In primul rand exista doua lucruri care imi ocupa zilele din saptamana si acestea sunt dansurile si scoala. Defapt scoala si dansurile deoarece scoala este cea care imi ia cel mai mult timp iar dansurile sunt pe locul doi.  Cand vine vorba de scoala pot sa spun cu zambetul pe buze ca nu am nici un fel de BAC ceea ce ma usureaza intr-un fel deoarece stiu ca la inceputul lunii iulie sunt gata cu liceul. Sunt intradevar multe teste si multe proiecte care trebuie predate dar incerc sa vad partea buna a lucrurilor si anume faptul ca am predat proiectul ce se face la finalul liceului.  Nu mi se mai pare atat de stresant la scoala ci mai mult ma streseaza curiozitatea daca intru sau nu la facultate.  Note as avea dar acum am nevoie doar de noroc sa fiu aleasa.
        Dansul, wow ce cuvant frumos! Desigur nu am rezistat tentatiei si cum am gasit posibilitatea m-am mai inscris intr-un grup de dansuri. Momentan ma antrenez de trei ori pe saptamana si ma pregatesc de un concurs si de un spectacol. Noua grupa de dans se numeste Dance For Change si dupa cum spune numele dansam pentru a ajuta oameni care au nevoie de bani. Aceasta grupa de dans chiar daca este pentru incepatori simt cu adevarat ce inseamna "munca". Simt in sfarsit dupa 6 ani de dans ce inseamna sincronizarea, coregrafii complicate si cat de importanta este atitudinea ( care deocamdata imi lipseste). Dupa fiecare ora de dans am febra musculara ceea ce inseamna ca evoluez, ma dezvolt si ma apropii de ceea ce imi doresc. Nu imi doresc defapt mint imi doresc sa devin o dansatoare doar ca stiu ca nu sunt talentata asa ca pastrez acest lucru pentru mici spectacole si pentru sufletul meu. Nu pot descrie adrenalina si energia pe care o primesc in momentul cand ajung pe scena si muzica porneste. Desigur muzica trebuie sa fie data destul de tare incat sa simti basul ceea ce de putine ori am avut norocul. Basul melodiei face totul pentru o trupa de dans cel putin asta am invatat in cei 6 ani de dans. Gata sa lasam dansul pentru ca sunt in stare sa scriu o carte intreaga despre sentiment, muzica si adrenalina din corp pe care o am cand sunt pe o scena.
     
     

"Buna, ce faci? ma auzi? ma aude cineva?" este un vers din melodia Deliei- inimi desenate. Nu imi apartine :)

Cel mai rau lucru este sa nu te iubesti

     Imi pare rau ca nu am mai scris pe blog de multa vreme dar chiar nu mai stiu ce sa scriu, nu mai am ideei defapt e o harababura la mine in cap. Nu am mai scris demult despre ceea ce simt pentru ca pana acum am fost sub vraja iubirii dar acum incet incet imi revin si trec la urmatoarea etapa, iubirea de lunga durata fara acei fluturasi in stomac.
      Oricum nu despre asta voiam sa scriu ci despre cel mai rau lucru posibil: sa nu te iubesti pe tine. Nu m-am iubit si nu ma iubesc cu toate ca incet incet incep sa ma accept dar nu ma pot iubii. Incep sa accept felul in care arat cu toate ca uneori ma simt prost cand ma compar cu altii. "As vrea sa am 50 kg" probabil curand voi lua bataie de la el deoarece incearca mereu sa ma comvinga ca as fi prea slaba si lui ii plac tipele cu forme dar vreau. Desigur am inceput sa merg la sala si chiar in acest moment ma simt prost deoarece nu am mai fost de ceva vreme dar incerc sa ma pun din nou pe treaba ca mai 2 luni si fac din nou acel test de sanatate si vreau sa vad o schimbare in bine. Am inceput sa ma obisnuiesc putin cu felul in care arat cum am scris mai sus dar singurul lucru la care am de muncit din greu este gandirea mea. Este arma cea mai periculoasa impotriva mea care incet incet ma distruge. Chiar din acest motiv imi doresc foarte mult sa plec in vara asta undeva in excursie, in Romania sau undeva unde e liniste, sa imi pot pune gandurile cap la cap deoarece e varza in gandurile mele. Stresul de dinainte de facultate cu " ce o sa te faci cand o sa fi mare" ma omoara, faptul ca il stiu departe ma omoara si mai tare si uite ca toate se aduna.
    Intradevar nu este usor sa ai o relatie la distanta ci din contra este foarte greu si nu ma refer la incredere deoarece am incredere in el ci faptul ca nu il ai langa tine. Faptul ca sunt atatea care impiedica venirea lui pentru ca desigur vreau sa fie totul bine. Pana acum 1 an traiam in trecut, plangand si regretand fiecare moment pe care l-am trait dar de atunci traiesc in viitor. Nu inteleg de ce imi e greu sa traiesc in prezent ci traiesc dintr-o extrema in alta. Mai aproape 2 luni si fac 19 ani ( wow aveam vreo 14-15 cand am inceput cu blogul) deci nu stiu cat de mult ma mai influenteaza adolescenta sau poate am nevoie de acea vacanta ca sa pot sa ma detasez complet de ea? Imi doresc sa fac atatea lucruri si pierd esenta zilei de astazi si sunt sigura ca voi regreta asta intr-o zi ( nu inseamna ca acum nu fac asta). Am atat de mult de muncit cu psihicul meu si nu la fel de mult cu fizicul meu.
   Voi pune niste poze cu mine deoarece nu am mai pus de multa vreme si asta pentru ca nu mai imi fac atat de multe poze cum faceam inainte. Ma ingrozesc cand vad pozele dupa si de aceea m-am hotarat sa nu mai fac atatea ( o fi oare semn ca imbatranesc ?)

Poza de Craciun

Poza de revelion

                                                                  Dovada ca nu sunt perfecta

Ultima poza cu mine (sticla de la sala)

Ai toate posibilitatile

      De cand a venit vorba ca voi merge in Suedia am auzit in continuu "ai o toate posibilitatile sa ajungi ceva mare acolo". Am crezut si m-am simtit datoare sa fac tot ce am putut chiar si in momentele in care simteam ca pic de oboseala si desigur rezultatele nu au fost asa de favorabile cum ma asteptam. Schimbarea aceasta intre tari m-a dat total peste cap si de o fata cu media 9.73 in clasa a 6-a (ultima clasa facuta in Romania) am ajuns aproape la corigenta in momentul in care am ajuns la liceu. Nu a fost usor sa invat o limba noua si sa ma compar zilnic cu persoane care au fost nascute si crescute cu mentalitatea suedezilor. Pot sa ma declar oricum multumita, putea fi si mai rau tinand cont ca mi-am ales una dintre cele mai bune scoli din Malmö, sunt la stiintele naturii si totusi am note acceptabile si variate.
     Se apropie ziua cand va trebuii sa aleg facultatea si pana acum m-am gandit la profesor de matematica si stiinte pentru clasele 7-9 generala. Imi este teama si am foarte mari emotii dar in acelasi timp imi doresc sa imi folosesc cunostiintele prin a invata adolescenti. De ce mi-am ales generala? Pentru simplul fapt ca acolo se intampla zilnic ceva cate o drama, o tragedie sau o gluma pe cand la liceu este destul de liniste cel putin in clasa mea asa a fost. Sunt constienta de faptul ca voi lucra cu niste adolescenti cu fite, toane, deprimati si cu multe probleme in dragoste dar tin sa cred ca aceste lucruri te vor face sa iti amintesti si sa traiesti alaturi de ei problemele pe care le-ai avut sau nu le-ai avut in adolescenta ta. La liceu vorbesti cu niste adulti poti spune si adultii nu au imaginatie si mie acest lucru mi se pare plictisitor sper sa imi mentin aceeasi imaginatie si cand fac planul pentru urmatoarea ora.
     Sunt constienta de faptul ca sunt si lucruri negative in aceasta meserie cum ar fi toate testele de corectat, stressul, criza de timp, ideeile care trebuie sa vina in continuu, faptul ca repeti acelasi lucru de 100 de ori cel putin, nesimtirea elevilor, elevii neinteresati de scoala, baietii si fetele "cool" si desigur nu in ultimul rand parintii care isi considera copii cei mai destepti din lume.

     Am emotii sper sa fie ceva ce mi se potriveste si ca voi ajuta elevii in viitor. Tineti-mi pumnii stransi!

X factor

    Da, ma simt obligata sa vorbesc despre asta deoarece am sustinut atat de mult si cu sufletul la gura am asteptat ziua de vineri pentru a ii sustine pe cei doi finalisti, trupa 69. Au fost minunati nu se pot compara intradevar cu vocile celor doua dueliste, Alexandra Crisan si Adina Raducan doar ca zambetul Mariei si discretia lui Cocoon Kills au avut ceva special. Am vazut un comentariu in care spunea ca: un zambet frumos si o privire inseamna totul asa este, au ajuns la inima mea si a multor oameni. Datorita lor m-am uitat la X-factor ceea ce nu am mai facut pana acum. Ma declar fana Cocoon si Maria. Mi-as dorii ca cei doi sa formeze o trupa pentru ca se potrivesc, defapt sunt total diferiti si asta ii face frumosi.  Sunt minunati acesti doi oameni si imi pare rau ca nu au castigat.
   Mi s-a parut putin ciudat cum pana acum au fost printre cei mai votati si brusc a iesit Adina, care norocul ei ca Horia Brenciu i-a dat piese renumite si care ajung direct in inima ascultatorilor, nu mi s-a parut prea corect. Daca Alexandra ar fi castigat as fi fost mai putin suparata deoarece si de ea mi-a placut dar singurul lucru care ma linisteste este faptul ca nu vom auzi foarte mult de Adina Raducan deoarece nu o vad aparand pe la radio, tv sau avand concerte uriase cum au cantaretii renumiti. Va disparea asa cum au disparut toti castigatorii de la X-factor si Vocea Romaniei. Probabil ca Alessio, Alexandra si Cocoon se vor face vazuti restul au fost doar niste concurenti care au bifat si acest concurs de pe lista de " concursuri participate".
   Vreau oricum sa ii felicit pe toti cei 4 finalisti cu toate ca "topul" ar fi trebuit sa arate altfel dupa parerea mea oricum felicitari castigatoarei!

Si in special trebuie sa imi felicit trupa preferata si chiar aceasta piesa : "pricetag" le-a iesit cel mai bine spun eu. Felicitari ca m-ati facut sa ascult piesele voastre iar si iar. Felicitari 69!